Gasesc si eu la un targ de vinuri din Romania, un producator roman de vinuri, nu prea cunoscut, dar avand in portofoliu vinuri foarte bune, printre care un rose de culoarea celei de a doua foite de ceapa. Intreb producatorul daca detine DOC pentru rose-ul pe care l-a produs si mi se raspunde negativ datorita faptului ca rose-ul are culoare prea pala. Domnilor specialisti care dati verdictul referitor la culoarea rose-ului din Romania, mai cititi si dumneavoastra o carte de actualitate, mai urmati si dvs niste cursuri de vin prin Franta (mai ales in Provence unde exista si Institutul Rose-ului) sau in alte tari cu traditie in productia vinului.

Am facut aceasta introducere, deoarece abia ma intorsesem din Franta unde mi-am incantat simturile olfactive si gustative cu numeroase vinuri si sampanii deosebite. Am ajuns din nou la concluzia ca francezii stiu sa faca vin si stiu sa-l faca bun. De facut vin multa lume stie, dar a-l face bun este o arta pe care nu o stapaneste toata lumea. Avand in vedere originea mea romaneasca ma intristeaza faptul ca noi ne dam mari ca stim sa facem vin bun, dar adevarul este ca numai cativa stiu sa faca vin bun in Romania, restul fac bani, nu vin.

In Franta am vizitat regiunea Champagne unde toate sampaniile pe care le-am gustat au fost bune, foarte bune si excelente. Avand in vedere metoda traditionala de fermentatie care se aplica cu strictete, nu te va intampina niciodata intr-o sticla de sampanie la deschiderea normala, o efervescenta de CO₂ ca prima impresie nazala si gustativa. Explozia bulelor de sampanie adevarata va aparea in gura si va fi fina, punand in valoare totodata calitatile vinului din care s-a obtinut, care in mare majoritate este Chardonay sau Pinot Noir. In regiunea Champagne activeaza peste 400 de producatori dintre care 330 sunt inclusi in Ghidul Gault &Millau din 2016.

Am continuat cu regiunea Chateuneuf du Pape unde am vizitat vreo 7 crame si am degustat nenumarate verticale de vinuri rosii. Caracteristica principala a acestor vinuri, ca sa poata fi comercializate cu denumire AOC este ca sunt realizate dintr-un amestec de minim 4 soiuri de struguri rosii, amestec care poate sa ajunga pana la 12 tipuri de struguri. Regiunea este situata in zona de sud a Frantei unde soarele este puternic, iar vinul obtinut are un grad alcoolic ridicat (14,5 % vol alc). Prin localitatea Chateuneuf du Pape unde se gasesc ruinele castelului pontifical trece Rhone-ul care reprezinta hotarul dintre acesta regiune si regiunea Cotes du Rhone.

Pentru ca viticultorii au vii atat in regiunea Chateuneuf du Pape cat si peste rau in regiunea Cotes du Rhone, aceeasi casa de vinuri poate fabrica vinuri care poarta aceste doua denumiri de origine (AOC), dar la care pretul difera, fiind chiar si de 4 ori mai mare in favoarea AOC Chateuneuf du Pape (atentie, de multe ori aceste vinuri au aceeasi eticheta, acelasi tip de sticla, cu aceeasi denumire, doar AOC-ul difera si blazonul de pe sticla). In aceasta zona exista o puternica breasla a producatorilor de vin, care prin asociere au hotarat sa ambaleze vinurile cu AOC Chateuneuf de Pape, in acelasi tip de sticla pe care se afla un blazon papal, sticle cumparate de asociatie ca sa prezinte o putere de negociere mai mare. M-am gandit cu jale la tara mea, mai ales la regiunea Vrancei, pe care o cunosc mai indeaproape, unde sunt nenumarati producatori mici care stiu sa faca vinuri bune, dar nefiind asociati nu au putere de negociere atunci cand cumpara ambalaje sau alte auxiliare necesare procesului de productie. Oare cand vom intelege si noi ca nu trebuie sa moara capra vecinului ca sa ne fie noua bine?

Ultimul popas oenologic l-am facut in regiunea France de Sud si anume Languedoc si Pay D’Oc unde am redescoperit rose-ul minunat de culoare pala (somonie sau foita de ceapa) nicidecum sangerie, cu gust rotund, care se bea usor si vinurile albe aromate sau nu, dintre care mi-a atras atentia vinul AOC Picpoul de Pinet despre care am sa vorbesc in alt articol.

In cele 2 saptamani cat m-am plimbat pe la diverse crame frantuzesti am tot baut diferite vinuri, iar pe unele dintre ele le-am cumparat ca sa le servesc la masa impreuna cu prietenii mei.  Sa fie oare atmosfera sau faptul ca francezii stiu sa faca vin fara adaos de sorbat de potasiu (care iti ramane in gat, ca un gust ascutit), fara corectii de acizi, astfel incat sa te doara stomacul si fara prea mult dioxid de sulf (SO₂) ca sa nu te doara capul????? Cred ca in primul rand a fost atmosfera…..

Aterizez acasa pe la ora 1.30 in noapte si avand in vedere ca eram obisnuita sa beau un pahar de vin bun in fiecare seara deschid frigiderul si gasesc vinul colegei mele Mariana de la Casa Ochean. Imi pun un pahar de rose si surpriza, acelasi gust frantuzesc al rose-ului, aceeasi rotunjime si aceeasi palatabilitate. Sunt mandra de prietena mea!