După prânz am participat la o excursie pietonală prin Lyon organizată de staff-ul concursului şi care beneficia de cunoştinţele unui ghid local foarte informat.

Excursia s-a desfăşurat ȋn peninsula formată de râul Ron şi râul Saon care este reprezentată prin cartierele cele mai luxoase ale Lyonului şi a continuat apoi ȋn centrul vechi. Ȋn faţa bursei mătăsii care este un palat şi locul de unde a ȋnceput excursia, există o statuie care ȋnfăţişează aceste 2 rauri care străbat Lyonul, astfel: Ronul este un bărbat puternic, iar Saonul o femeie micuţă şi firavă.

Ȋn secolul 19, Napoleon al 3-lea, nepotul lui Napoleon 1 a venit la Lyon şi a comandat, pentru ȋnflorirea acestuia, ca tot Palatul de la Versailles să fie ȋmpodobit cu mătăsuri de la Lyon. Venind ȋn Lyon, ȋnsă a observat ȋn peninsulă un oraş medieval, ȋngrămădit, unde autorităţile nu au reuşit să ȋnăbuşe greva mătăsarilor care solicitau salarii mai bune. De aceea, a comandat conducătorului orasului de la acea vreme, să dărame toate clădirile medievale şi să realizeze o sistematizare a oraşului prin construcţia de bulevarde largi şi clădiri ȋnalte, ca la Paris sau Londra, unde şi-a petrecut copilăria. Pieţele formate ȋntre bulevarde au fost denumite după ordinul bisericilor sau mânăstirlor dărâmate.

Dacă ne ducem mai ȋnapoi, ȋn secolul 15, Lyonul era ȋnfloritor datorită mătăsii fabricate din viermii de mătase, ȋnflorire ce a atras nenumăraţi vecini din Italia şi din Germania, care s-au stabilit aici. Astfel clădirile din centrul vechi construite, o parte ȋncă din secolul 14 şi care dispuneau de grădină ȋn spatele caselor (de 3-4-5 etaje), au cedat grădina pentru construcţia altui rând de case cu deschiderea spre cealaltă stradă, sau chiar a trei rânduri de case. Pentru ca locuitorii să ajungă din stradă spre casa din interior s-au construit aşa numitele traboulle (un cuvant exclusiv lyonez, pe care nu-l găseşti ȋn dicţionarul francez) şi care ȋnseamnă un pasaj secret de trecere prin interirorul mai multor clădiri, de pe o strada, pe alta. Dacă tunelul se inchide după a 2-a casă ȋntr-o curte interioară pasajul se numeşte miraboulle. Dacă proprietarii caselor au fost de acord, aceste pasaje secrete, denumite traboulle, au intrat ȋn subordinea primăriei pentru ȋntreţinere (curăţenie şi iluminat public) şi astfel pot fi vizitate.

Italienii care s-au stabilit ȋn Lyon ȋn secolul 15, fiind bancheri de meserie, au creat prima bursă de mărfuri şi primele case de schimb valutar, iar nemţii care s-au stabilit cam ȋn aceeaşi perioadă au ȋnceput să fabrice bere şi de aceea ȋn Lyon există o lungă tradiţie ȋn fabricarea acestei băuturi. Pe străzile pietruite ȋnguste, pe lânga 3 restaurante cu o stea Michelin, se află nenumarate bouchon-uri care reprezintă niste mici restaurante tip bufet ȋn care se serveşte mâncare specific lyoneză şi care oferă turiştilor posibilitatea unui meniu complet şi proaspăt. Ca şi ȋn cazul restaurantelor există o clasificare a acestor bouchon-uri, acordată de un organism de certificare, dar ce mi s-a părut interesant este faptul că cea mai bună bouchon din Lyon nu are această certificare, deoarece a trecut cu brio certificarea publicului care soseşte fix la 19.01, umple bouchonul şi apoi uşile de ȋnchid. Se mai deschid numai atunci când iese vreun client care a terminat de mâncat. Acest bouchon se numeşte Notre Bouchon şi pe uşă este un afiş care solicită respectuos oamenilor care se grăbesc, sau nu au timp, să nu vină pe acolo. Adică totul se găteşte ca ȋn conceptul de slow food şi atmosfera este ȋntreţinută de patron, astfel ȋncât mesenii să se cunoască şi să vorbească ȋntre ei. Acest afiş a apărut in era digitală când marea majoritate dintre noi avem impresia, că nu mai avem timp.

Ceea ce mi-a plăcut in Lyon şi de fapt ȋn toată Franţa, este faptul că atunci când iei masa nu te grăbeşti şi ȋncerci să obţii maximul atât din partea mancării, cât şi a băuturii sau a atmosferei.

Un ultim lucru demn de menţionat ȋn Lyon este faptul că pe dealul de sub oraşul vechi au fost costruite 2 monumente de secol 19, care s-au ȋntrecut ȋntre ele, ca ȋnăltime, datorită orgoliului oamenilor care au dispus construcţia lor. Vorbesc de basilica Notre Dame de Fourviere ȋnchinată Maicii Domnului şi care a fost construită de catolicii care au câştigat lupta ȋmpotriva protestanţilor ȋntre anii 1872 – 1884 şi apoi de turnul de oţel care imită miniatural Turnul Eiffel, de ȋnălţime dublă faţă de această biserică, care a fost construit de republicani ȋn 1894, pentru a arăta clericilor ce ȋnseamnă progresul ştiinţei de la acea vreme.

Acum, după 2 secole, aceste 2 construcţii care domină orasul Lyon, sunt puse ȋn evidenţă cu ajutorul luminilor şi bucură ochiul fiecarui trecător, fie el ateu, creştin sau chiar musulman sau budist, fiindcă am găsit nenumăraţi musulmani sau chinezi, vietnamezi pe acolo.

Şi nu ȋn ultimul rând trebuie să reamintesc că Lyonul este un oraş care ȋi mulţumeşte lui Paul Bocuse, celebrul chef care a transformat bucătaria locală ȋn artă. Recomand o vizită de ȋncântare a gusturilor la Pavilionul Paul Bocuse, o piaţă modernă transformată ȋn magazine şi restaurante cu vânzare directă, a tot ceea ce pofteşti de la mâncăruri locale, la cele exotice, de la peşte şi cărnuri la brânzeturi şi de la prăjituri la bere, vinuri şi şampanie.

Mă bucur că am reuşit să vizitez pe ȋndelete acest oraş şi totodată fiindcă am avut timp să relatez ceea ce am ȋnţeles eu din această vizită.